Pe direcția Tecuci - Făurei

 


Comuna Umbrărești este străbătută de un drum național ce asigură legătura intre Tecuci și Șendreni, (DN25), de un drum județean ce face legătura intre comuna noastră și comuna Viile, (DJ253), dar este străbătută și de două drumuri de fier.

În acest articol vom vorbi de calea ferată și podul de peste Siret ce asigurau legătura între orașul Tecuci și orașul Făurei.


Dată în folosință,  la 17 noiembrie 1949, linia Făurei - Tecuci asigura o legătură mai bună între sudul şi sud - estul ţării, pe de o parte şi Moldova, astfel  punându-se în valoare  regiunile agricole din nordul Bărăganului şi din sudul Moldovei.

Pentru realizarea acestui drum de fier de importanţă strategică s-a înfiinţat, în acelaşi an, Direcţia de Construcție a căii ferate Făurei - Tecuci. Constructorul, Direcţiunca Generală C. F. R. - avea să realizeze până în 1913, studiile şi proiectele acestei căi ferate, prin Direcţia Lucrărilor Noi. Obiectivul s-a realizat în exclusivitate din veniturile Statului, care s-a văzut nevoit, în 1914, să recurgă nu doar la propriul buget, ci şi la împrumutul intern,  lucrările urmând să înceapă în regim de urgenţă. 


Lucrări sistate până în 1940

Prima etapă a lucrărilor pentru care s-a apelat şi la Brigada de Căi Ferate s-a desfăşurat între anii 1913 - 1916. Tot ce s-a realizat în această perioadă avea să fie demontat şi transportat în alte zone de către armata germană, în timpul Primului Război Mondial.

 Lucrările la această cale ferată au sistat până în 1940, Statul acordând atenţie altor trasee. Din 1940,  realizarea căii ferate Bucureşti - Urziceni - Făurei - Tecuci reprezenta pentru Statul Român un obiectiv de maximă importanţă. Până în vara anului 1942, Divizia a II-a Studii Bucureşti, Inspecţia L. S. 1. Buzău şi Secţia de Construcţii L. S. II Făurei, condusă de inginerul Dumitru Iordănescu, realizează studiile şi proiectele necesare. Lucrările propriu-zise începuseră din 1941, efectuându-se până în august 1944. 


Pod realizat cu greu

Din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, lucrările la pod au fost abandonate. Acesta a implicat un efort deosebit de proiectare și execuție.  Peste aproape trei decenii, în 1944, studiile, planurile, lucrările s-au reluat, constatându-se că albia Siretului s-a deplasat cu aproape jumătate de kilometru spre Făurei.

 S-a dorit atunci construirea unui pod mixt pentru şosea şi cale ferată, lung de aproape 500 m, insă s-a renunțat repede la acest proiect. La 1 aprilie 1948 s-a deschis Şantierul Special L. S. Suraia care trebuia să realizeze un pod solid, din fier şi zidărie (beton), lung de aproape 429 m. Efectivul lucrători lor a fost de 500 de oameni pe zi, obiectivul fiind inaugurat la 16 octombrie 1949. 

Terminarea podului în 1949 a însemnat inaugurarea liniei Făurei - Tecuci, la 16 octombrie acelaşi an, unindu-se segmentele Făurei - pod Suraia cu Tecuci - pod Suraia. 


Marturii ale martorilor 

  • „eram martor ocular cum imediat circulau si noapte trenuri aproape unul după altul spre sud pline cu cherestea, petrol, iar spre nord circulau trenuri goale pentru a fi încărcate. - Ion T. Sion în cartea „Umbrărești vatră milieneră de  istorie” 


  • ”Pe la ora 6 se intalneau aici, cel ce mergea la Tecuci cu cel ce mergea la Făurei. La cca 8.45mergea spre Făurei (cred) unul la 16.40 spre București. La 18.00 spre Tecuci. Altul cred ca la 20.00 spre Făurei.Cred ca ultima data am luat trenul din gara Condrea in 2000 in aprilie. Sotul in schimb spune ca a luat ultima oara trenul din Condrea in 2005.Amintiri despre gara? Foarte multe! Atât in calitate de călător, cât și de copil jucându-se pe marginea caii ferate, mai tarziu de adolescenta insetata scoțând apa de la fantana din curtea garii cand ma aflam cu familia la munca campului.Acum imi aduc aminte cu drag cand faceam cu mana călătorilor din tren si ma gandeam, topita de arșița soarelui pe câmp, ce bine e sa călătorești! Asa, ca, aveti grija ce va doriți, s-ar putea indeplini!” - Tudorita Babesh, în Grupul celor din Umbrărești

 

  • Cunosc bine gara deoarece mama mea a lucrat acolo.  Mergeam des când eram mică la mama la servici și adunam floricele (rochița miresei). Acum a rămas o ruina. - Vasilica Sandu în Grupul celor din Umbrărești.


  • Am facut naveta la scoala la tecuci 3 ani de zile din gara asta ne întâlneam cu foarte multi navetisti au fost niste ani foarte frumosi - Elena Brailescu în Grupul celor din Umbrărești.



Galerie foto 












Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Biserica din Torcești

BARAJUL DE LA MOVILENI

Podul din Pădurea Torcești